Dacă până de curând în mentalul colectiv nu exista conceptul de traumă decât în legătură cu o leziune fizică extrem de gravă, ultimii ani au adus o schimbare de paradigmă și sunt aduse tot mai des în discuție traumele psihice. Și acestea sunt însă de mai multe tipuri și este important să le identificăm corect ca să ajungem să le gestionăm într-un mod constructiv.
Am rugat-o pe Alexandra Sabou, psiholog și psihoterapeut, să ne vorbească despre o traumă prezentă în rândul unui număr semnificativ de oameni, trauma de abandon.
Alexandra Sabou lucrează de mai multă vreme și cu copiii și tinerii instituționalizați incluși în programul Ajungem MARI, ajutându-i să lucreze cu traumele multiple cu care se confruntă în fiecare zi.
„Mi-e teamă să nu îl/o pierd. Uneori mă gândesc din senin la fapul că mă va părăsi, va găsi pe cineva mai bun și va pleca. Se va îndrăgosti de altcineva, iar eu voi rămâne doar cu singurătatea”. Sunt câteva exemple de gânduri prezente în mintea unei persoane care se confruntă cu teama de abandon.
Aceasta are la bază credința că vom pierde persoanele importante din viața noastră. Ne este teamă că oamenii de care ne pasă cel mai mult vor pleca, ne vor părăsi, iar noi vom rămâne izolați emoțional, la distanță de ceilalți. Îngrijorările pot să declanșeze stări de anxietate, stres, furie, respectiv disconfort emoțional puternic.
Originea ei se află adesea în copilăria timpurie. Persoanele care se confruntă cu astfel de temeri au avut experiențe de abandon, precum decesul sau pierderea unui părinte ca urmare a divorțului. Totodată, trauma de abandon poate să apară ca urmare a expunerii la un tipar inconsecvent și impredictibil al practicilor parentale.
Întregul material îl găseşti pe doctorulzilei.ro.