Dan are 16 ani și este voluntar implicat în echipa din Buzău din primăvara anului 2021.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Principala mea motivație este faptul că vreau să fac lumea un loc mai bun, indiferent de felul în care contribui. Nu trebuie să fie lucruri mărețe, însă unele dintre ele influențează viața celorlalți în multe feluri. Acest voluntariat a fost șansa mea să reușesc să ajut copiii în diferite moduri.
“ Cu cât sunteți mai stabili, cu atât le puteți oferi copiilor un sentiment de stabilitate, lucru ce a lipsit în unele momente din viața lor!”
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Prima zi de voluntariat a fost plină de emoții și de agitație. În afară de nume și vârstă nu știam niciun detaliu în plus despre copilul cu care urma să lucrez. Am căutat câteva joculețe de cunoaștere și printr-o discuție de o oră, am reușit să cunosc copilul cu care voi lucra.
După prima întâlnire deja ne știam pasiunile și ce vrem să facem pe viitor. Dintre toate lucrurile, cel mai mult m-a impresionat cât de cooperativ, implicat și receptiv a fost copilul încă de la început. Chiar dacă nu aveam așteptări prea mari, am realizat pe parcursul activităților că aceste calități ale copilului au rămas constante.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Cea mai mare temere pe care am avut-o la prima acțiune de voluntariat a fost faptul ca activitățile mele să nu fie suficient de interesante, astfel încât aș putea pierde atenția și concentrarea copiilor. Datorită contextului pandemic a trebuit să lucrăm online, lucru ce a făcut ca activitățile ce necesitau materiale fizice să fie mai greoaie, dar nu imposibile. A trebuit să-mi folosesc toată imaginația pentru a crea activități cât mai plăcute și de interes.
După câteva întâlniri, totul devine mult mai ușor. Nu ar trebui să mai existe temeri odată ce cunoști copilul, deoarece vorbele vin de la sine, natural.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Personal, acest voluntariat a reușit să-mi îndeplinească ținta de a-i ajuta pe ceilalți. Pot simți că am un scop în viață și mă ajută să fiu mai organizat cu programul. De asemenea, acest voluntariat a reușit să îmi dezvolte abilitățile de vorbit în public, acum reușind să vorbesc mult mai natural cu străinii și mi-am deprins o empatie pe care numai un voluntar Ajungem MARI o poate simți cu adevărat.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Am lucrat pe parcursul acestui an cu doi copii, unul care a fost clasa a 8-a și unul care a fost clasa a 9-a. Cu cel de clasa a 8-a am făcut doar meditații pentru examenele naționale, lucru care nu a fost atât de ușor precum părea. Deși am depus foarte mult efort, atât eu cât și copilul cu care am lucrat, rezultatele au fost pe măsură. A meritat totul după ce am văzut că unele subiecte conțineau materia pe care i-am explicat-o.
Cel mai emoționant moment, care mi-a rămas în suflet, a fost mesajul de mulțumire pe care l-am primit de la copil. Am simțit o satisfacție foarte mare și am simțit că orice copil merită dreptul la educație și la sprijin emoțional.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Singurele momente grele au fost la început de drum, când nu aveam o anumită obișnuință în a desfășura activitățile și îmi lipsea încrederea în mine. Am trecut peste cu răbdare, cu înțelegere și încredere de sine, deoarece interacțiunile devin din ce în ce mai ușoare cu trecerea timpului. Nu este o activitate ușoară acest tip de voluntariat, însă se poate trece cu ușurință peste momentele dificile, mai ales dacă ceri sfaturi celorlalți voluntari din comunitate.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Le-aș propune să-și găsească un lucru care le motivează, orice, de la dorința de a face lumea un loc mai bun și de a oferi ceva oamenilor până la empatie și pasiunea de a lucra cu tineri, pentru că acest voluntariat aduce multe beneficii atât voluntarilor, cât și copiilor cu care se lucrează.
Odată ce începi activitățile simți ceva special în suflet, dorința de a rămâne în contact cu acești tineri cât mai mult cu putință.