Johnny, aşa cum îl ştie toată lumea, are 29 de ani şi este un voluntar Ajungem MARI super implicat şi responsabil. Face parte din echipă de acum 3 ani şi între timp a ajuns să fie coordonator-voluntar al unuia dintre centrele de plasament cu care noi colaborăm. Este super proactiv şi determinat, atât în relaţia cu copiii şi tinerii cu care interacţionează, cât şi cu membrii echipei pe care o coordonează. A organizat numeroase ieşiri, jocuri de cunoaştere şi dezvoltare personală şi ateliere educative. Ne bucurăm că avem aşa un om grozav în echipa noastră şi plin de umor.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Sunt aici deoarece pot fi eu din nou copil alături de alți copii.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
În prima zi s-a întâmplat să mergem doar eu și o altă voluntară, și ea nouă. Aveam amândoi emoții aproape ca în prima zi de școală într-o clasă nouă. Credeam că va fi greu să vorbim cu copiii fără un voluntar veteran care să facă introducerile. Mare ne-a fost surpriza când copiii au tăbărât pe noi cu întrebări, curiozități și „Uite ce mă joc aici, hai să-ți arăt!”
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Marea teamă era că mă voi lovi de un zid impenetrabil făcut de copii în jurul lor. Dar am constatat că ei sunt foarte extrovertiți deoarece simt nevoia de a crea o conexiune cu cineva în care pot avea încredere.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Pe mine m-a ajutat să cunosc alți voluntari – oameni cu aceleași valori ca mine – dar și să particip la toate cursurile Ajungem MARI, unde am învățat lucruri pe care le pot aplica oriunde. Simt că sunt mai răbdător după toți acești ani.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Cea mai mare reușită este că mereu când mă duc la centru mă întâmpină și mă iau în brațe copiii cu același entuziasm.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
O să fie greu să uit o anume noapte în care noi și ei am mers la colindat și, la sfârșit, copiii „ne-au colindat” și pe noi, voluntarii, ca o mică surpriză.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Momentele dificile sunt atunci când constat că timpul nu-mi permite să stau alături de copii decât câteva ore pe săptămână, dar compensez prin a profita din plin de momentele când sunt acolo.
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Da. Mie mi-a rămas în cap ceva ce aplic și în relația cu adulții, anume că orice comportament ascunde o nevoie.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Am învățat cum gândesc și sunt influențați copiii și oamenii în general.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Voluntariatul este dezvoltare personală și un beneficiu atât pentru copiii din centre, cât și pentru tine. Dacă te gândești că n-ai timp, nu vei avea niciodată până nu decizi să-ți faci timp.