Erika Nistor este plină de energie, idei şi dorinţa de a face bine. Iar toate acestea au adus-o alături de noi şi au transformat-o în unul dintre oamenii de bază din vestul ţării.
Sunt 6 ani deja de când am văzut o reclamă pe internet în care se căutau voluntari pentru Ajungem MARI. Eram într-un moment în care căutam experienţe cu sens, aşa că m-am alăturat imediat echipei. Am fost voluntar, coordonator de centru, iar de aproximativ 2 ani sunt şi coordonator de judeţ, împreună cu mai mulţi colegi voluntari.
Erika este prezentă în toate activităţile realizate în sprijinul copiilor din sistemul de protecţie, fie că vorbim de ajutor la teme, joacă, activităţi educative, cursuri vocaţionale, ateliere, excursii sau organizarea evenimentelor de strângere de fonduri pentru activităţi dedicate copiilor şi tinerilor.
Copiii instituţionalizaţi au nevoie de prezenţa constantă în vieţile lor a unor oameni responsabili, de încredere. Au nevoie de exemplul personal al acestora şi ca promisiunile care le sunt făcute să fie respectate. Le oferim toate acestea, precum şi ieşiri în care învăţăm că suntem toţi parte a societăţii şi activităţi care le dau încredere în forţele proprii.
Erika face toate aceste lucruri cu o pasiune profundă şi îşi doreşte să vadă asta la cât mai multe persoane din jurul său. Înţelege că viaţa este supraaglomerată şi că activitatea de voluntariat este condusă de resorturi interioare, dar încearcă să le arate şi altora bucuriile care vin la pachet cu ajutorul oferit acestor copii.
Din toate cele câte avem de făcut cea mai frustrantă pentru mine este lipsa de reacţie a unora dintre voluntari. Aşa că încerc să găsesc diverse căi de comunicare, lansez provocări mici, dar directe, vorbesc personal cu 1-2 voluntari „locomotivă” şi îi încurajez să adune echipa în jurul lor pentru diverse activităţi. Am început să facem şi mai multe întâlniri fizice şi sper ca în felul acesta să mişcăm şi mai mult lucrurile înspre binele copiilor.
Indiferent de obstacolele pe care le întâmpină în misiunea ei, Erika Nistor este fericită că poate să facă diferenţa în vieţile unor copii care altfel nu ar avea şansa să trăiască experienţe absolut necesare pentru dezvoltarea lor.
Pentru că ies cu ei constant, pentru că îi ascult, le cer părerea şi îi tratez ca pe nişte egali copiii mei au învăţat cum să se poarte în societate. Departe de micile nemulţumiri de care am vorbit mai devreme, chiar am în jurul meu o echipă uimitoare, care mă susţine, mă completează, mă înlocuieşte atunci când e nevoie, găseşte resurse pentru orice şi oferă experienţe unice. Fără noi copiii ar fi altfel, mai puţin încrezători, iar noi, fără voluntariat n-am fi învăţat cât de mult înseamnă un zâmbet, fie el dăruit sau primit, o îmbrăţişare, o apreciere sau o încurajare.
Ajungem MARI este familia pe care am primit-o în dar şi pe care o aleg mereu.