Uneori, schimbările mari din viaţa unui copil nu se văd imediat. Nu apar într-o zi spectaculoasă și nu pot fi rezumate într-o singură reușită. De multe ori, ele se construiesc încet, cu pași mici: o activitate la care revii săptămână de săptămână, un adult care îţi spune „mai încercăm o dată”, un loc unde cineva are răbdare să te asculte.
Pentru Matei, un băiat de 11 ani, unul dintre acești pași mici a fost gimnastica. Matei venea dintr-un mediu dificil, marcat de violenţă și instabilitate. Experienţele prin care trecuse încă de mic lăsaseră urme adânci: reacţiile lui erau adesea imprevizibile, iar încrederea în adulţi se construia greu.
Pentru cei din jur, putea părea un copil greu de gestionat – impulsiv, mereu gata să fugă sau să renunţe. În spatele acestei carapace se afla însă ceva ce există în fiecare copil: nevoia de siguranţă, de atenţie și afecţiune.
În programul Ajungem MARI, voluntarii exact asta încearcă, să ofere copiilor din sistemul de protecţie experienţe care le deschid lumea și oameni care rămân lângă ei suficient de mult încât să apară schimbarea.
Pentru Matei, această experienţă a fost un sezon de gimnastică. La început, nimic nu era sigur. Prezenţa constantă la o activitate era o provocare. În trecut, reușea să ajungă la cel mult jumătate dintre antrenamentele la care era înscris. Era nevoie de foarte multă răbdare, tact și vigilenţă pentru a-l ajuta să rămână în activitate. Uneori protesta, alteori încerca să renunţe sau să negocieze fiecare pas.
Dar voluntarii știu că, pentru mulţi copii din sistem, primul lucru care trebuie construit nu este performanţa, ci încrederea. Așa că întâlnirile au continuat săptămână după săptămână, iar uşor-uşor gimnastica a devenit un obicei. Matei a început să meargă constant la antrenamente, să respecte programul și să colaboreze cu echipa. A descoperit ce înseamnă disciplina, dar și negocierea, inclusiv atunci când era vorba despre lucruri aparent mărunte, cum ar fi gustările sau alegerea unor obiceiuri mai sănătoase.
De sub stratul de rezistenţă și provocare a ieșit la iveală un copil generos și atent la cei din jur, care îşi împărţea gustările cu ceilalţi și se oferea să-i ajute pe colegi ori de câte ori avea ocazia.
Sigur că au fost și momente în care a vrut să renunţe. Se întâmplă des atunci când un copil nu este obișnuit ca lucrurile din viaţa lui să fie stabile, dar fiecare astfel de moment a fost întâmpinat cu răbdare, dialog și perseverenţă. Pentru că, uneori, cel mai important lucru pe care îl poate face un adult este pur și simplu să rămână.
După luni de antrenamente, Matei a ajuns pe scenă, la spectacolul organizat de sala de sport. Pentru mulţi copii poate părea doar o activitate de final de sezon. Pentru el a fost mult mai mult: un moment de mândrie, de bucurie și reușită, una dintre cele mai frumoase experienţe trăite până atunci.
Activitatea nu a putut continua. Au intervenit alte dificultăţi și Matei a fost mutat din localitatea în care locuia, dar experienţa a rămas cu el. Mult timp după aceea, de fiecare dată când își întâlnea voluntarul, îl întreba dacă va mai ajunge vreodată să facă gimnastică pe scenă.
Pentru copiii din sistemul de protecţie, astfel de momente pot schimba felul în care se văd pe ei înșiși. Pot deveni dovada că sunt capabili, că pot duce ceva până la capăt, că efortul lor contează, iar uneori, asta face diferenţa.
În fiecare an, mii de voluntari Ajungem MARI le oferă copiilor din sistem exact acest tip de experienţe: timp, atenţie, activităţi educative, ieșiri, cursuri sau pur și simplu prezenţa constantă a unui adult care crede în ei. Schimbările nu sunt întotdeauna spectaculoase şi se văd în lucruri aparent mici: un copil care nu mai renunţă, unul care învaţă să colaboreze, unul care descoperă că poate urca pe scenă și că merită să fie aplaudat. Toate aceste lucruri sunt posibile datorită oamenilor care aleg să se implice.
Dacă vrei să susţii copiii din sistemul de protecţie, o poţi face în multe feluri: prin voluntariat, prin donaţii, prin redirecţionarea impozitului sau pur și simplu vorbind despre programul Ajungem MARI mai departe. Uneori, cea mai mare schimbare începe cu un gest simplu: să fii acolo și să nu pleci prea repede.
Citeşte şi: Poveşti din voluntariat – „Este cel mai serios adolescent cu care am lucrat vreodată.” – Ajungem MARI