Sunt zile care se scriu singure în suflet, zile care adună laolaltă visuri, oameni și emoţii ce pulsează la unison. Iar ultima zi de duminică, din septembrie a fost o astfel de zi. O zi în care doi adolescenţi talentaţi, M. și M., au urcat pentru prima dată pe propria scenă, într-o lume colorată, sinceră și plină de lumină.
Dincolo de pensule și pânze, expoziţia lor a fost o declaraţie. Aceea că talentul poate prinde rădăcini oriunde, că frumuseţea se naște din curaj și că atunci când cineva te vede cu adevărat, totul devine posibil.
Pentru voluntarii Ajungem MARI, pentru prietenii și oamenii cu inimă mare care au pus umărul la fiecare detaliu, a fost mai mult decât o expoziţie, a fost un început. O confirmare că acolo unde se întâlnesc încrederea și dragul de oameni, cresc aripi.
Împărtăşim cu voi un pic din emoţia şi bucuria celor care au fost prezenţi, prin intermediul cuvintelor aşezate în scris de unul dintre voluntarii „vinovaţi” de susţinerea celor 2 copii minunaţi, Marian Guţu.
…Şi iată că, în sfârșit, veni ziua Marii Expoziţii!
Cel mai mare eveniment expoziţional de la căsuţă, expoziţia atât de așteptată a celor doi “mici” pictori ai noștri tocmai se pregătea să înceapă!
(“Mici” – doar o figură de stil, ei fiind mari şi la stat, şi la sfat.)
Cam de o lună și jumătate toţi cei care suntem în jurul lui M. și lui M. am inventat lucruri, am invitat oameni, am găsit soluţii.
Pe la 9:00, 9:00 și un pic ajungeam la Centru, Aura, Ioana, Silviu și eu, pentru a merge, împreună cu toţi copiii și două doamne care ne însoţeau, la Ziua porţilor deschise organizată de Clubul Sporturilor Tehnico – Aplicative, București.
Doamna directoare de la Club, auzind despre talentu celor 2, ne-a oferit o sală de sport doar pentru noi pe care să o transformăm în expoziţie de pictură.
Foarte multă lume a pus umărul pentru ca cei doi să simtă cu adevărat cum este ca lucrul la care ai muncit, lucrul pe care l-ai făcut tu, cu mâna ta, să fie apreciat, să se vorbească despre el, iar spre tine să vină oameni care înţeleg și preţuiesc ce a ieșit din mintea și din mâinile tale, oameni care își doresc să te cunoască.
Ajungem Mari a cumpărat șevaletele pe care am expus picturile, a finanţat afișele de prezentare ale celor doi băieţi și, de asemenea, toate amănuntele care au făcut posibilă această zi.
Iar la deschiderea expoziţiei, ca la orice vernisaj adevărat, au vorbit doamna directoare a Clubului sportiv, foarte încântată de descoperirea pe care a făcut-o dânsa, cei doi pictori ai noștri, Catrinel, care a avut grijă în toţi acești ani ca talentul lui M. să crească frumos, iar de ceva timp are un ochi și pentru celălalt M., precum și invitatul de onoare, domnul Mihai Coșuleţu, graficianul șef al editurii Humanitas care, după ce a descoperit scânteia lui M., a hotărât să îl încurajeze și să îl ajute cu orice prilej ce se ivește.
Foarte frumos au vorbit toţi despre cei doi artiști și despre semnificaţia tablourilor lor, lumina în care ei văd lumea.
Sunt sigur că și Simona, care merge cu băieţii la cursul de pictură în fiecare săptămână, de aproape 2 ani, deși nu a putut să fie prezentă, a fost cu gândul la ei.
Au fost mulţi cei care au vizitat expoziţia.
- și M., când mai încurcaţi, când mai dezinvolţi, au vorbit și s-au fotografiat cu toţi cei care au fost curioși să îi cunoască.
În acest timp, curtea era plină de evenimente.
Clubul sportiv și-a dorit să arate tuturor invitaţilor activităţile cu care are mari motive să se mândrească: scrimă, tenis de masă, șah, radioamatorism, modelism și motocros.
Au participat, de asemenea, Jandarmeria, SMURD, două trupe de copii, una de balet, iar cealaltă de dansuri, cu spectacole și demonstraţii.
Un restaurant și un producător de salate au venit cu bunătăţi.
Copiii de la Club au făcut un gest foarte frumos. S-au gândit să vină cu cadouri pe care să le înmâneze celorlalţi copii. Prin urmare, ai noștri s-au pomenit că au braţele încărcate cu jocuri, cărţi și materiale pentru pictură.
Pe la ora 15:00 am început să ne pregătim de plecare.
Am strâns toate picturile, deși poate ar mai fi fost privitori. Doamna directoare a clubului a fost chiar ușor amărâtă din această pricină, dar indicaţiile erau clare: picturile trebuiau să plece împreună cu pictorii! Nimic nu are voie să rămână nesupravegheat! 😊
…cam asta a fost în această zi de sfârșit de septembrie, cu soare și zâmbete minunate de copii…
Citeşte şi: „Până la cer și înapoi!” Povestea unei legături care schimbă destine – Ajungem MARI