Pentru Maria Morozan ajutorul oferit celorlalţi nu e o întâmplare, ci o parte din cine este.
„Îmi place foarte mult să ajut oamenii, mă simt cu adevărat eu când fac asta”, spune cu o sinceritate care te face să te gândeşti dacă nu cumva binele chiar e un mod de a respira.
Maria are 23 de ani, e asistent social și face voluntariat în programul Ajungem MARI din 2022. Spune că îi place să primească multe zâmbete, iar timpul petrecut cu copiii e mereu o bucurie, chiar și atunci când lecţiile programate trec pe plan secundar.
Voiam de ceva timp să mă apuc de voluntariat, dar nu am găsit ceva potrivit pentru mine până când am auzit de Ajungem MARI. Se ocupă mult de educaţie şi vizează lucrul cu copii instituţionalizaţi, categorie faţă de care eu am o sensibilitate aparte. Mi s-a potrivit perfect și a fost exact ce căutam.
Când a trimis formularul de înscriere, a simţit emoţia începutului, dar şi foarte multă speranţă.
Credeam că nu voi fi acceptată, dar m-am bucurat enorm când am reușit.
Prima vizită într-un centru a fost plină de curiozitate și priviri care o măsurau atent.
Am primit multe întrebări și am răspuns la multe curiozităţi. Copiii știau deja ce înseamnă un voluntar, însă eu eram la început și nu prea știam. Cu timpul am învăţat cum să fiu voluntar, chiar de la copii.
Unul dintre primele lucruri care i-au rămas în minte şi i-a arătat impactul prezenţei ei acolo a fost întrebarea unuia dintre copii: „Doamna, veniţi și săptămâna viitoare?” Era semnul cel mai clar că începutul a fost bun, dar şi a nevoii lor majore de a avea oameni care să fie acolo pentru ei, deschişi şi dornici să-i asculte şi să-i ajute.
Sunt obișnuiţi cu oameni care vin și pleacă din vieţile lor, de aceea oferă încrederea mai greu. Dar când observă că ești constant și vii săptămână de săptămână, încep să se deschidă.
Pentru Maria, legătura cu fiecare copil are o formă aparte. Nu a fost niciodată despre a forţa apropierea, ci despre a fi acolo, consecvent, cu răbdare.
Relaţia s-a format în momentul în care copiii au observat că vin constant și când ei au considerat că se pot deschide. Eu nu am pus întrebări personale, dar am ascultat mereu și le-am spus că îi consider prieteni.
A învăţat că în voluntariat planurile se schimbă după nevoile copilului din faţa ta.
Întâlnirile de voluntariat de multe ori nu se desfășoară cum îţi propui. Dacă simţi că e o situaţie apăsătoare pentru copil, lecţiile pot aștepta. El are nevoie să fie ascultat, asta e tot ce contează atunci.
Își amintește în mod special de o fetiţă care a emoţionat-o prin maturitatea ei şi grija de a o proteja.
Îmi spunea: „Doamna, nu vreau să vă încarc cu problemele mele.” Dar, ușor, ușor, se deschidea.
Un alt moment care a mişcat-o profund a fost cel în care unul dintre copii i-a spus: „Aș vrea să locuiţi cu mine, ca să nu mai trebuiască să aștept până la următoarea întâlnire.” Într-o frază simplă, a pus toată esenţa legăturii lor: siguranţă, bucurie, dor şi încredere.
Deși uneori a fost pusă la încercare de reticenţa sau distanţa unora dintre copii, Maria a învăţat să nu renunţe.
Cel mai mult m-a încercat faptul că uneori nu voiau să participe la ce mi-aș fi propus eu. Dar cu timpul mi-am dat seama că acestea sunt mecanisme de apărare. Secretul este să nu renunţi.
Voluntariatul i-a schimbat nu doar rutina, ci și felul de a fi.
Am descoperit că am multă răbdare, că îmi place mai mult să ofer decât să primesc. M-a învăţat că trebuie să le vorbești oamenilor cu cuvintele pe care le pot ei înţelege. Am început să cred că un gram de bunătate se află în fiecare și că acest gram se poate mări considerabil dacă este descoperit.
Maria vorbește despre copiii din sistemul de protecţie cu o căldură care se simte chiar și printre rânduri.
Maturitatea de care dau dovadă unii mă lasă tot timpul fără cuvinte. Sunt copii atât de buni, care se pricep la lucruri pe care nu le-au descoperit încă, iar aici intervenim noi, voluntarii.
Despre Ajungem MARI spune simplu că:
Este locul unde se adună la un loc oamenii buni, de la care ai ce învăţa, poţi lega prietenii și petrece timp de calitate. La întâlnirile cu voluntarii mereu îţi schimbi dispoziţia în una mai bună și ai parte de multe încurajări. Coordonatorii sunt forţe bine alese, mereu acolo când ai o problemă și te ajută.
Iar pentru cei care cred că nu sunt făcuţi pentru voluntariat, Maria are un mesaj care poate aprinde o scânteie.
Pot măcar încerca. Poate o să le placă atât de mult încât nu vor mai putea renunţa, la fel cum simt eu.
Maria are un gând şi pentru cei care deja sunt parte din comunitate.
Când simţiţi că nu faceţi destul, că nu sunteţi destul, că nu contaţi, e un semn să continuaţi în ce faceţi pentru că faceţi foarte bine.
Citeşte şi: Muzeul Viu al Empatiei – Poveștile copiilor devin lumină – Ajungem MARI