„Fiecare copil are un potențial extraordinar, dar are nevoie de multă susținere, ghidare și iubire pentru a-l atinge. Când ne despărțim după vizita la centru din cursul săptămânii, urmează inevitabila întrebare: ‘Hai, vii și sâmbătă?’”, povestește Raymonda Hagiu, voluntara noastră din Sibiu.
Face parte din generația nouă de voluntari Ajungem MARI. Deși au trecut doar 7 luni de când lucrează cu copiii instituționalizați, simte că-i cunoaște de o viață.
„Copiii sunt curioși, vor să le dăm exemple personale, cum am reușit noi în viață, ce experiențe pozitive sau negative am trăit, cum am reacționat. Am observat că modul în care se adresează unii altora s-a îmbunătățit considerabil față de primele vizite”, mai spune voluntara.
Lucrează cu mai mulți copii din sistemul de protecție, dar unul dintre ei a impresionat-o cel mai mult. Numele lui este George, are 15 ani și este pasionat de pictură.
Nu este foarte vorbăreț, dar are personalitate. Este în clasa a 9-a, iar pentru a ajunge la liceu face naveta cu trenul. Uneori se întâmplă să termine orele mai devreme și stă în gară. Cu toate inconveniențele, George reușește să fie un puști determinat, care dorește să-și construiască un viitor. Nu se lasă influențat de unii copii mai mari din centru care au abandonat școala.
„M-a impresionat înțelepciunea, iubirea și iertarea față de părinții lui, care și-au construit vieți noi, fără el. Mi-a povestit că mama lui avea 15 ani când l-a născut și că nu-i poartă pică, ‘era doar un copil, ce putea face?’. A înțeles-o, pentru că și lui, la vârsta aceasta, încă îi place să se joace”, mai spune Raymonda.
Pentru Raymonda, cea mai mare realizare în „meseria” de voluntar este că a reușit să le câștige copiilor încrederea.