Voluntar – Prieten al copiilor din centrele de plasament

Ai mei 23 de ani sunt plini de povești culese din orfelinatele României. Am auzit de toate… mi s-a povestit despre nedreptate, despre durere, despre traumă, dar și despre succes.

Când alți copii mergeau la somn legănați de Albă ca Zăpada și Scufița Roșie, eu ascultam amintirile celor dragi mie și le internalizam, făcând din ele un scop prioritar al vieții mele.

 

La vârsta de 6 ani, am mers într-un centru de plasament. Nu-mi amintesc numele localității, dar imaginea copiilor care așteptau cuminți în jurul meu, în timp ce eu cântam, nu o pot uita. Cred că se apropia Crăciunul.

După momentul artistic, m-am dus la una dintre fetițele cu care mă asemănam fizic și i-am dat o plăsuță cu haine, alese de mine și de mama, din dulapul meu. Nu-mi erau mici, nu erau defecte, unele erau chiar noi.

Am fost rugată să ofer mereu, fără regret, din toată inima și așa am făcut. Doar că, îmi amintesc acel moment atât de bine… simțeam încă de pe atunci că abordarea nu era una corectă.

De ce cântam eu în fața unor copii?

De ce am oferit haine doar uneia dintre fetele de acolo?

De ce nu mă simțeam bine?

 

Nu am căutat răspunsurile. Au venit ele la mine când am auzit despre programul educațional Ajungem Mari. Am citit tot ce se putea citi despre acest program. Am urmărit postările de pe pagina lor de Facebook și m-am hotărât să aplic.

Nu se făceau recrutări pentru voluntari pe atunci, și am rămas câteva luni în așteptare. Urmăream activitățile ONG-ului și așteptam cu nerăbdare ziua în care se va da startul unui nou modul.

 

În Ianuarie 2019 s-a dat startul înscrierilor, în Mai 2019 am început activitățile cu copiii și astăzi, sunt tot aici, scriind aceste rânduri.

 

 

18 luni de voluntariat în cadrul centrelor de plasament ieșene.

 

Am început activitățile de voluntariat la un apartament social în care locuiesc 6 fete. Săptămânal mergeam la ele, făceam teme, activități distractive, vorbeam despre viață și alegeri. Citeam literatură sau articole din DOR pe covorul din sufragerie. Ne uitam la clipuri educative, mergeam la Teatru, la Cinema, vizitam muzee, am mers și la concert.

Când a început cel de-al doilea modul de voluntariat, m-am hotărât să merg și la un centru mare. Îmi doream să cunosc și alți copii. Iar acum, îmi împart timpul și activitățile la 3 centre diferite din Iași, cu copii diferiți, frumoși și dragi.

 

În anul 2018, în județul Iași se înregistra o cifră de 3.373 de copii aflați sub tutela protecției sociale – cel mai mare număr de copii instituționalizați la nivel național. În total sunt 53.393 (informații preluate din lucrarea domnului Vlad Alexandrescu, „Copiii lui Irod: Raport moral asupra copiilor lăsați în grija statului”, editura Humanitas, 2019)

 

Toți acești copii au nevoie de susținere, de iubire, de protecție, de afecțiune zilnică, nu doar de sărbători. Toți acești copii au nevoie de voluntari, de noi, de prieteni.

 

 

Nevoile reale ale copilului din centrele de plasament

  • Susținere – deschiderea apetitului pentru lectură, cultură, pasiuni.
  • Libertate – ieșiri în aer liber, conexiuni cu oameni din alte medii, oportunitatea de a vedea perspectivele vieții, un alt orizont al viitorului lor.
  • Ajutor substanțial – însoțiri la terapie, vizite la locuri de muncă, pregătiri pentru interviuri și lecții despre protecție sexuală, igienă, relații.

 

Copiii din centrele de plasament au aceleași dorințe și nevoi precum copiii din familii

Mediul e diferit, dar nevoia e aceeași.

 

 

Pandemia ne-a întors activitățile cu susul în jos, dar Ajungem Mari s-a mobilizat rapid și a dat startul recrutării de voluntari online.

 

Din Martie 2020 sunt și eu voluntar online. Am început să țin meditații la limba și literatura română pentru examenul de capacitate, prin intermediul platformelor Skype și Zoom, cu 3 fete cu care nu interacționasem înainte.

Acum jonglez cu întâlnirile online și cu cele fizice, unde încă se mai poate. Dar am speranța și convingerea că indiferent de tipul întâlnirilor, copiii învață de la noi și noi învățăm de la ei.

Deși nu ne mai îmbrățișăm ca înainte, brațele înfășurate în jurul propriului nostru corp, în fața camerei, are același efect. Chiar și din spatele sticlei, putem fi alături de cei care au trecut prin multe. În continuare ne putem uita ochi în ochi și simți dincolo de cuvinte. Poveștile pot fi spuse și la telefon, iar concertele pot fi susținute și virtual.

Online-ul deschide uși. Acum, deschide ușa centrelor de plasament și-i lasă pe copii să cunoască oameni din toată țara. Oameni care au puterea, bunătatea și susținerea de care copiii noștri chiar au nevoie.

 

 

 

 

Puteți fi și voi parte din marea familie Ajungem Mari. Nu putem fi mamă și tată pentru copiii din centrele de plasament. Dar putem fi cei mai buni prieteni.

 

https://www.ajungemmari.ro/devino-voluntar/

 

Devino Voluntar Ajungem Mari și hai să creezi legături frumoase, reale, consistente!

To Top