Simona Croitoru şi Ionuţ Croitoru sunt prieteni vechi ai programului nostru. Simona a fost voluntar Ajungem MARI şi spune mereu că a fost o bucurie imensă toată perioada petrecută aici.
Mi-a plăcut atât de mult! Efectiv am descoperit cât de frumos este să ajut un copil, un tânăr şi să văd bucuria din ochii lor. Mi se pare fascinantă împuternicirea asta, să le dau aripi şi să îi ajut să se dezvolte. De altfel, asta este una dintre valorile mele: să fiu în serviciul celorlalţi.
Întotdeauna am avut înclinarea asta către oameni şi, în special, pentru copii. Am început voluntariatul încă din perioada liceului, când mergeam la copii cu deficienţe mentale, internaţi în spital.
Mi se pare că sunt atâtea poveşti, atâtea lucruri care ne fac să fim mai buni unii cu ceilalţi. Iar dacă vrem cu adevărat o lume, o ţară mai bună este important să ţinem cont de partea asta cu a-ţi ajuta aproapele.
Cu atât mai mare a fost regretul când Simona a trebuit să renunţe la voluntariatul Ajungem MARI. Şi-a propus însă să revină atunci când viaţa îi va permite şi să îşi aducă din nou aportul în vieţilor tinerilor din sistemul de protecţie.
Mi s-a frânt inima pentru că nu mai puteam să merg la copii, am simţit foarte multă vinovăţie şi am tot încercat să revin ca voluntar, dar trebuie să acceptăm ce ne scoate viaţa în cale şi faptul că nu putem să le împăcăm pe toate mereu. Nu suntem super oameni. Aşa că am găsit o altă modalitate de a ajuta tinerii din sistem.
Simona şi Ionuţ Croitoru s-au ocupat în ultimii ani de dezvoltarea propriei afaceri, aşa că a fost ceva firesc pentru ei să aducă în echipe tineri instituţionalizaţi.
Am zis că dacă nu mai pot să fiu acum voluntar, deci nu îi mai pot ajuta pe copii, putem totuşi să îi ajutăm pe tineri să înceapă o viaţă de adult. În acest moment avem 2 fete din centru angajate. Încercăm nu doar să le oferim un loc de muncă, ci şi să le mentorăm, să le arătăm ce înseamnă responsabilitatea unui job, ce înseamnă să faci parte dintr-o echipă, să fii în siguranţă şi să îţi dai voie să fii vulnerabil alături de colegi. La rândul nostru, învăţăm de la ele ce înseamnă să depăşeşti momente grele din viaţă, cum e să începi viaţa e adult cu atâtea traume în spate şi de câtă ambiţie e nevoie ca să poţi merge mai departe cu capul sus şi încredere.
Pe lângă angajarea tinerilor din sistem, cei doi organizează vizite de orientare profesională pentru ei, astfel încât să aibă ocazia să înţeleagă ce presupune un job full time, conducerea unei afaceri şi ce responsabilităţi trebuie să îţi asumi odată cu momentul în care pleci în viaţă pe cont propriu.
Toată lumea visează să fie şef şi să aibă propria afacere, iar asta e foarte bine. Dar ei trebuie să înţeleagă că nu poţi doar să stai şi să numeri bani, care poate vin, poate nu vin. Munceşti pe brânci, plăteşti obiecte, angajaţi, taxe. Trebuie să ai răbdare să înveţi, să observi şi să îţi asumi responsabilităţi.
Mi se pare tare nedrept ce se întâmplă în sistemul social. Face copilul 18 ani, are sau nu are studii, poate nu are job şi tocmai atunci este dat afară. Tocmai când are cel mai mare nevoie de ajutor, când trebuie să fie mobilizat, responsabilizat?
Simona şi Ionuţ Croitoru nu au fost mereu antreprenori, aşa că le pot împărtăşi tinerilor care le trec pragul şi din experienţa de angajat, şi din experienţa muncii peste hotare şi, mai nou, din provocările construirii unui business în România. Dar mai presus de toate le vorbesc despre muncă susţinută, despre pasiune şi urmarea visurilor.
Noi am descoperit cafeaua de specialitate în urmă cu 10 ani, pe când lucram ca ingineri. Ne-a fascinat subiectul şi am început să mergem la tot mai multe degustări, apoi am avut posibilitatea să mergem pe la diverse ferme din Africa, aflând detalii importante despre origine, traseu, prăjire etc. Şi aşa a încolţit ideea de a face un loc al nostru, cu cafea bună şi care să adune sub acoperiş oameni şi mai buni.
Iar povestea numelui afacerii este şi ea, deşi neintenţionată, strâns legată de valorile lor.
Ca orice inginer aveam şi noi o listă lungă cu nume, o listă care a tot crescut până aproape de 50 până când am ajuns să deschidem. Dar niciunul dintre numele acelea nu spunea ce ne doream, ce simţeam noi cu adevărat. Şi într-o noapte a venit ca o inspiraţie divină, nici nu ştiu cum să-i spun: Saint Roastery. Mi s-a părut că e foarte senin, că se potriveşte perfect şi aşa a rămas. Iar acum l-am transformat în umbrelă pentru toate celelalte business-uri pe care le-am dezvoltat sau suntem pe cale de a le dezvolta: Saint Academy, un loc unde facem evenimente, unde am ţinut şi cursurile de orientare profesională pentru tinerii de la Ajungem MARI şi altele care sunt în plan.
Cel mai important lucru este însă să nu uităm ce ne motivează: faptul că oamenii se simt bine şi au energie frumoasă. Mic cu mic se face mare!
Motiv pentru care Simona şi Ionuţ caută în continuare ca viitorii angajaţi să provină din rândul tinerilor ce provin din sistemul de protecţie sau din rândul persoanelor cu dizabilităţi. În acelaşi timp participă la evenimente sportive (Bucharest Marathon, Swimathon) ca să strângă bani pentru proiectele Ajungem MARI.