Portret de voluntar – Oana Dragomir – Ajungem MARI Vrancea

Oana Dragomir are 31 de ani și este voluntar Ajungem MARi de un an pentru copiii din Vrancea. Deși, la început, a preluat doi copii pentru meditații, ea s-a implicat sub orice formă a fost posibil, explorând potențialul acestora: i-a înscris la cursuri vocaționale, i-a luat în excursii și le-a fost alături pentru a discuta pe orice subiecte au avut nevoie.

 

 

Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem Mari?

Am ales ,,Ajungem Mari” pentru că înțeleg de nevoia de sprijin pe care o au copiii noștri. Voluntariatul crește nivelul de empatie, conștientizare, conectare cu lumea exterioară și mai ales- o imensă satisfacție când vezi zâmbete de îngeri! Înveți să fii mai responsabil, să dăruiești din ființa ta, să fii acolo pentru cineva fără a avea vreo așteptare; să nu judeci, să aștepți rezultatele care uneori vin mai târziu, să scoți din cufărul prăfuit talente pe care nici nu știai că le deții.

Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?

A fost o zi liniștită, știam că fetele au emoții, așa că am așteptat cuminte să îmi cunosc partenerii de ,,luptă”. Am rămas uimită de curajul cu care au făcut primul pas, de dezinvoltura cu care au abordat noua situație.

Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem Mari? Cum s-au rezolvat?

Mi-a fost teamă că nu voi reuși, că nu fac suficient, că nu depun efortul de care au nevoie copiii ,,mei”. Cu suportul celor din grup, am depășit momentele de nesiguranță și am continuat.

 

Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?

Oamenii care iau primul contact cu mediul acesta, consideră că vor avea doar de oferit; nimic mai neadevărat! Primim în schimb multe zâmbete, învățăm să gestionăm situații prin care nu ne-am fi gândit vreodată că vom trece, descoperim în noi un alt om- unul mai empatic, mai răbdător, mai atent, mai responsabil. Sunt nenumărate beneficii care ne ajută să ne cunoaștem și să ne dezvoltăm alături de echipa din care facem parte.

Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?

Una dintre fete mi-a spus ,,Am învățat să văd frumosul în lucruri simple”. Pentru mine, înseamnă mult…

 

Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?

Au fost multe momente frumoase, însă cele încărcate de emoții au fost îmbrățișările urmate de ,,mulțumesc că existați în viața mea”. Am simțit că am o misiune pe care trebuie să o duc la final.

 

Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?

Sunt și momente dificile, peste care trecem cu răbdare, comunicare, uneori sprijin din partea echipei.

 

Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?

A fi voluntar este o meserie de suflet, pentru suflet. Cu cât amânăm mai mult momentul implicării, cu atât ratăm mai multe beneficii; pentru că da, și noi voluntarii, primim hrană pentru suflet din orice moment dăruit celorlalți.

 

Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem Mari?

În momentele de cumpănă, este extrem de important să știi că ai o echipă care îți sare în ajutor. Iar voi nu dezamăgiți niciodată!

To Top