Mihaela are 49 de ani și este una dintre cele mai noi colege ale echipei, aceasta alăturându-se echipei Ajungem MARI în urmă cu 8 luni.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Să împărtășesc din ceea ce sunt și cunosc pentru a-i inspira pe copii, într-un proces de educație nonformală.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Plină de emoții, de curiozitate, bucurie și cred că cel mai mult m-a impresionat naturalețea lor.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Nu am avut rețineri pentru că am aplicat asumată pentru rolul de voluntar.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
E o sursă de bucurie și autocunoaștere în procesul de evoluție personală.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Modul în care au comunicat, faptul că s-au deschis și, firesc, s-au vulnerabilizat și ne-am îmbrățișat de multe ori în întâlnirile offline.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Excursia la pas și picnicul de 1 iunie.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Pierderea sau derutarea atenției lor către telefon, însă le oglindeam în glumă comportamentul și ei înțelegeau repede, astfel își dădeau seama că trebuie să lucrăm împreună.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Dacă tot spunem că ne place să ajutăm, cum ar fi să îi ajutăm pe copii și astfel să ne bucurăm împreună?
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
M-a ajutat să înțeleg ce pot face într-o situație necunoscută.
Mai vrei să ne transmiți ceva?
Aș dori să vă felicit pentru ceea ce faceți pentru copii și, implicit, pentru voluntari.