Ionela Deca este voluntară în echipa Ajungem MARI Brașov de 1 an de zile. Un voluntar implicat și cu multă dorință de a le oferi copiilor și tinerilor din centrele de plasament sprijinul de care au nevoie, încurajări şi acceptare necondiționată.
Alături de colegii voluntari Ionela a organizat multe activități creative, ieșiri și excursii pentru copiii din Tărlungeni, iar pentru adolescenții cu care lucrează a susținut ateliere educative de viață independentă.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Sunt voluntar din nevoia personală de a contribui la starea de bine a unui copil, cu bucurie și iubire, iar programul Ajungem MARI este contextul potrivit pentru că direcționează eforturile către educația copiilor. Cred că soluția la multe dintre problemele sociale este educația și că prin educație putem să asigurăm un viitor mai bun lumii în care trăim.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Cu emoții și cu determinare. A fost în preajma Crăciunului, o întalnire online cu copiii, iar grija pe care mi-am surprins-o de a avea un fundal cât mai plăcut și festiv, să încerc să fiu autentică, dar în același timp să le răspund nevoilor lor, a rezultat într-un amalgam de emoţii.
Şi toate acestea, accentuate de adrenalina unei întâmplări petrecută înainte de acel moment al întâlnirii, când rămăsesem blocată în baie şi trebuise să sparg geamul, să mă eliberez, iar ideea că eu trebuia să fiu prezentă la întâlnirea cu copiii mi-a dat curaj şi un scop clar.
M-a impresionat timiditatea cu care s-au apropiat de monitor, să ne cunoască, dar şi curajul de a întreba şi de a face conexiuni, de a se apropia dincolo de acea distanţă virtuală dintre noi.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Principalele rețineri le-am avut în fața personalului şi a regulilor din sistem. Am lucrat la mine mult înainte de a intra în voluntariatul cu Ajungem MARI pentru a ști că limitele sănătoase de toate părțile sunt soluția pentru o acțiune sănătoasă. Şi temerile s-au rezolvat prin comunicare, atât cu educatoarele de la centru, cât și cu ceilalți membri ai echipei din care fac parte.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Mă ajută să mă observ în situații în care nu aș fi altfel. Mă ajută să dau mai departe din ceea ce am ajuns să cunosc. Mă ajută să îmi bucur sufletul din simplul fapt că pot dărui o îmbrățișare sinceră și călduroasă unui copil care nu prea primeşte aşa ceva din partea unui adult.
După lunile acestea am devenit mult mai realistă. A fost greu să privesc realitatea neputinței mele, dar a fost și cel mai mare beneficiu.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Cartea aleasă de o fată care de obicei nu citește, ajutorul cerut la citit și înțeles cuvinte de către alt copil, de altfel fiecare pas prin care ei se apropie de mine să ceară ei înșiși un plus în educația lor. Am învățat că cea mai mare reușită este de fapt un pas de furnică aici.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Momentul când le pup creștetul capului cu iubire și le spun să creadă în ei.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Da! Am vrut să fug efectiv de la o întâlnire online, care oricum prin prisma naturii virtuale îmi limita posibilitatea de a acționa, când vedeam că nu reușesc să liniștesc și să adun copiii care se împrăștiaseră și vorbeau fiecare în legea lor și nu se înţelegea nimic.
Am respirat și am acceptat că în momentul acela atât se poate.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Să facă voluntariatul când se simt pregătiți, să conștientizeze că îl fac pentru ei înșiși. Şi că merită! Este un sentiment minunat să poți dărui din timpul tău și din eforturile tale, să poți face bine de dragul de a face bine.