Portret de voluntar – Georgiana Oancea – Ajungem MARI Brasov

Georgiana Oancea are 26 de ani si este voluntara super implicata in echipa din Brasov. Lucreaza din 2019 cu copiii din Rupea. A facut pauza un an de la voluntariat, dar s-a intors la copii imediat ce a fost posibil. Georgiana a sustinut multe ateliere educative: de la citit si scris, la biologie si matematica. Georgiana i-a insotit pe copii la iesiri si excursii si a inceput cu o parte din ei si cursurile de educatie financiara si viata independenta.

 

Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem Mari?

Inițial am vrut să fiu voluntar ca să predau matematică la copii. După ce am stat puțin cu copiii am realizat cât de multă nevoie au de oameni altături care să fie pozitivi, să îi încurajeze, să îi învețe. Mă motivează ideea de a educa informal copiii.

 

Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?

Țin minte că în prima zi când am mers în centru am fost impresionată de cât de repede veneau unii copii să te strângă în brațe și de câtă nevoie de atenție au. La un moment dat stăteam pe un zid și una dintre fete s-a așezat lângă mine, lipită de mine și mi-a luat mâna ca să o atingă. Am realizat din prima zi cât de greu le este să fie în centru.

 

Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem Mari? Cum s-au rezolvat?

Nu știam inițial dacă o să mă descurc, dacă copiii vor vrea să petreacă timp cu mine, însă pe parcurs lucrurile devin naturale. Copiii sunt bucuroși să te vadă, să se joace, să povestească și chiar dacă uneori nu sunt interesați de activități educative, le fac și pe acelea atâta timp cât pot petrece timp cu voluntarii.

 

Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?

Voluntariatul m-a ajutat să îi înțeleg pe ceilalți mai bine, fără să îi judec. Să înțeleg că există mereu un motiv în spate pentru un copil care nu performează la școală așa cum ne-am aștepta. Am devenit mai asertivă și mi-am exersat vorbitul în public. Cred că, ca și voluntar te poți dezvolta extrem de mult. Câteodată nici nu realizăm cât de mult ne schimbă experiența.

 

Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?

Au fost multe reușite mici și am auzit în câteva ocazii, la ieșiri cu copiii: ”A fost cea mai frumoasă zi din viața mea”, însă pentru mine personal, cea mai mare reușită a fost să îl ajut pe un băiat de clasa a șaptea să treacă corigența la matematică.

 

Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?

Unul dintre copii mi-a povestit la o ieșire că a rămas repetent de două ori. Pe fondul unor probleme familiare, a avut multe absențe. Am realizat atunci cât poate să pară de fără sens mersul la școală atunci când ai probleme mai serioase de care să îți faci griji. Am văzut că aici pot insista și eu, ca și voluntar, să le explic, să le arăt de ce educația are sens.

 

Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?

Cred că printre cele mai dificile momente a fost perioada în care ne-am întâlnit online cu copiii. Ei erau deja sătui de stat în fața tabletelor și telefoanelor și era foarte greu să îi prinzi online din cauza diferitelor probleme: internetul slab, uitau de întalnire, erau apatici. Am rezolvat problema cu câteva ieșiri în aer liber cu ei pentru a ne reamintim câte lucruri faine putem face împreună. Au grijă să îți arate în diferite feluri că efortul tău nu e în van: cu o floricică pe care ți-o dăruiesc, cu o mulțumire sau cu un ”A fost cea mai bună zi din viața mea”, mai ales când știi că a fost.

 

Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?

Există un suflet care așteaptă doar o îmbrățișare sau o vorbă bună din partea altei ființe umane ca să își schimbe direcția în viață, în bine. Dacă fiecare dintre noi ajutăm măcar un singur copil să aibă o viață puțin mai bună, efortul nostru contează și conturăm o generație mai înțelegătoare și mai educată decât cea din urmă. Cu pași mici schimbăm lumea și ajungem mari.

To Top