Gina Ignat s-a alăturat în urmă cu 2 ani echipei de voluntari din Galaţi. Profesionist desăvârşit şi mamă a 2 copii, până la acel moment nu a avut cum să găsească în programul supraaglomerat timp pentru voluntariat. Şi-a ajutat mereu semenii, fie cu bani, fie cu lucruri sau cu vorbe bune, la momentul potrivit, însă acum şi-a dat seama că vrea şi că poate face mai mult.
Dorinţa de voluntariat a apărut când, discutând cu un coleg de serviciu proaspăt pensionat, am aflat de existenţa unui program de voluntariat. Am discutat cu fiica mea care ştia de Ajungem MARI şi care mi-a dat informaţii utile legate de înscriere, ea însăşi fiind interesată în acest sens, participând la interviul din toamna anului 2022.
După procesul de recrutare şi pregătire, Gina a ales să se ocupe de o fetiţă de 12 ani, care solicitase ajutor pentru teme. Încearcă, pe lângă suportul educaţional, să-i ofere şi grijă, atenţie, importanţă, timp şi afecţiune, aşa cum le-a oferit şi le oferă în continuare propriilor copii. Lucrurile nu merg mereu aşa cum şi-ar dori sau cum îşi plănuieşte, dar înţelege că fiecare vizită este un plus.
Aş vrea să cred că i-am transmis o parte din valorile mele cardinale: seriozitate, consecvenţă, punctualitate, rigoare şi îmi doresc să modelez un om pozitiv, parolist, tenace. Mă sperie uneori faptul că inteligenţa nativă a copilului nu este, poate, potrivită cu ştacheta fixată de mine, dar este mai provocator faptul că aş putea să stimulez tenacitatea copilului care, sunt convinsă, poate suplini carenţele memoriei.
Îmi place să urmăresc progresele în formarea personalităţii copilului repartizat, să retrăiesc amintirile legate de copilăria mea şi să înţeleg nevoile reale ale lui şi să vin în întâmpinarea acestora.
Nu ascunde faptul că după primul an a luat în calcul ideea de a nu continua procesul de voluntariat. Au învins însă ambiţia şi dorinţa de a face bine.
Când ajut pe cineva simt că îmi fac datoria de om. Mă simt mai împlinită şi mulţumită. Am ales să rămân voluntar pe termen lung pentru că aş vrea să nu mă pun pe mine pe primul plan, să lupt mai mult cu orgoliul meu, să fiu mai altruistă, mai răbdătoare şi mai optimistă.
Iar fiecare pas înainte al fetei cu care lucrează îi arată, din nou şi din nou, cât de importantă este implicarea fiecăruia dintre noi în vieţile acestor copii.
Admir faptul că a realizat de multe ori că nu sunt deloc încântată atunci când nu vrea să lucreze la teme, propunând ea activităţi, ca să nu mă lase să plec acasă. La teme, am remarcat faptul că la limba română se străduieşte să formuleze cu cuvintele sale anumite enunţuri. Când în centru atmosfera era tensionată de vreun incident mai zgomotos, am sesizat starea sa de stinghereală şi dorinţa de a face ceva care să atenueze ecoul „turbulenţelor”.
Iar când copilul de care mă ocup mai găseşte un strop de răbdare să se concentreze ori când îşi cere scuze cu sinceritate, realizez că şi eu mai pot. A. este foarte politicoasă şi spune „mulţumesc” în mod natural. Faptul că m-a acceptat în viaţa ei este însă cel mai mare „mulţumesc” din partea ei.
Pentru cei care încă stau pe gânduri când vine vorba de înscrierea ca voluntari pentru copiii din sistemul de protecţie, Gina Ignat crede că primul pas este să încerce.
Îi încurajez şi pe alţii să facă voluntariat pentru a-şi exersa capacitatea de a face bine explorând un mediu mai puţin cunoscut şi mai puţin confortabil. Eu exersez: “Dăruind, vei dobândi”. Ofer timp şi atenţie şi primesc, în schimb, un zâmbet şi mulţumiri.