Împreună cu voluntarii Ajungem MARI începem la Centrul Educațional Ajungem MARI o serie de întâlniri în care ne propunem să le aducem adolescenților din centrele de plasament modele de viață, oameni care au trecut prin experiențe dificile, dar care au reușit și vor să le vorbească tinerilor despre eforturile pe care le-au făcut pentru a le depăși.
Primul care a acceptat invitația Ajungem MARI a fost Gelu Duminică. Tinerii au fost captivați de poveștile acestuia, curioși să pună întrebări și dornici să împărtășească din experiențele lor. S-au atins teme sensibile, precum familia și prietenii (ca familie alternativă), încrederea în propriile forțe, stima de sine, curajul de a trece peste greutăți, curajul de a te accepta așa cum ești. Dar și teme esențiale, precum școala și relația cu profesorii, nevoia de a pune întrebări și de a fi curios. Tinerii au povestit despre experiențele de la școală și au vorbit deschis despre planurile lor de viitor.
Mai jos regăsiţi principalele idei extrase din dialogul lui Gelu Duminică cu tinerii din centrele de plasament.
_____________________________
Gelu Duminică este sociolog, profesor și ONG-ist de aproape 20 de ani (conduce Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”). Pe scurt el se descrie: “Om. Copilul părinților mei. Rom”.
Gelu a muncit mult și a strâns din dinți că să ajungă la statutul pe care îl are astăzi. În parte, pentru că a trebuit să învețe cum să respingă stereotipurile și prejudecățile etnice, dar și pentru că s-a născut într-o familie săracă. Educația l-a salvat. Și familia. Și prietenii.
Nu se consideră un model, însă prin povestea lui, Gelu spune povestea multor tineri și adulți cărora nu le-a fost ușor în viață, dar care dovedesc că putem face orice ne propunem dacă avem încredere în noi.
“Am crescut între șmecheri adevărați. Când te ciocneai de ei pe stradă își cereau scuze și se îndepărtau. Erau oameni care nu voiau probleme”, le-a povestit Gelu adolescenților din centrele de plasament.
Gelu s-a născut în Galați, într-un cartier în care le-a văzut și auzit pe toate. Diferența dintre el și cei care nu și-au găsit un drum în viață (sau au făcut alegeri greșite) este că el a știut pe cine să asculte. Profesori, prieteni, oameni care i-au vrut binele.
“Cu toții ne dorim să avem o viață frumoasă, să fim șmecheri. Dar ce înseamnă să fii șmecher? În jurul tău vezi șmecheria și îl vezi pe cel care face bani mai mulți decât tine și care nu suferă de foame. Pentru tine e șmecher. Faptul că reușește să își cumpere ce are nevoie pe forța lui, pentru tine e șmecher. Atunci ai nevoie de cineva care să îți spună că șmecheria aia nu e ceea ce trebuie. Să fii șmecher cu adevărat înseamnă să faci bani, dar să nu îți fie frică că te duci la pușcarie. Atunci nu mai ești șmecher. Poți să faci bani și apoi să stai liniștit. Să ai o imagine bună, să fii mulțumit de tine și să dai bucurie în jurul tău. Am avut oameni în jurul meu care mi-au spus lucrurile astea, iar eu le-am auzit, pentru că mi le-au spus într-un mod în care eu să le aud. Și oamenii aceștia trebuie respectați. Respectul se câștigă, nu se dă”, a povestit Gelu Duminică.
Gelu le-a mărturisit tinerilor că a învățat cum să evite problemele, că a stat cu demnitate și curaj în fața celor care au încercat să îi pună bariere sau care, uneori, au reacționat violent. Celor care au încercat să fie șmecheri cu el le-a demonstrat, în timp, că rolurile s-au inversat și că acum el este “șmecherul”. Pentru că a muncit mult, pentru că s-a bazat pe forțele proprii, pentru că nu și-a uitat obiectivul și pentru că s-a înconjurat de oameni care l-au făcut să fie mai bun.
“Am plecat de foarte de jos, am evitat problemele, nu mi-e frică să mă uit în spate că poate cineva mă urmărește și am ajuns în punctul în care am o viață decentă”, a mai spus Gelu Duminică.
“Scoteam versurile dintr-o melodie lăutărească și puneam versurile lui Eminescu.”
Gelu este un tip asumat. Nu îți dai seama din poveștile lui cât de greu i-a fost să țină capul sus, să se motiveze, să ia startul în proba cu obstacole și să termine cursa, chiar dacă a trebuit să depună mult efort. Îți poți doar imagina greutățile peste care a trebuit să treacă, pentru că vorbește mai mult despre reușite și deciziile bune pe care le-a luat. Nu a reușit singur. A știut să accepte sfaturile oamenilor din jurul lui, să profite de oportunități și, poate cel mai important, nu a subestimat rolul școlii.
Mama lui, o femeie fără carte, a fost cea l-a dus prima oară la școală. Iar asta i-a schimbat viața! Nu a fost un elev de nota 10, după cum mărturisește, însă a vrut să înțeleagă și s-a concentrat mai mult pe materiile care l-au provocat.
“Nu aveam timp să învăț și nici nu îmi plăcea să învăț, în schimb, voiam să înțeleg. Încercați să înțelegeți și puneți intrebari”, le-a spus Gelu tinerilor.
A avut parte de profesori de toate tipurile, însă a iubit școala datorită profesorilor cu care a rezonat cel mai bine. A răspuns stimulilor lor. “Îmi plăcea școala pentru orele lor. Am ajuns să învăț multe materii din zona umană pentru simplul motiv că profii de acolo erau mișto. Cu siguranță, fiecare elev are un profesor mișto la școală, care să îl inspire”, a spus Gelu Duminică.
Atunci când avea un blocaj în procesul de învățare căuta metode care să-l ajute să asimileze informațiile.
“Eu memoram poeziile pe muzică lăutărească. Schimbam versurile de la o melodie lăutărească care îmi plăcea cu versurile poeziei. Scoteam versurile din melodie și puneam Floare albastră a lui Eminescu. La școală, când profesoara mă asculta, în mintea mea era ritmul melodiei, dar eu recitam doar versurile. Trebuie să vă agățați de ceea ce vă place”, a explicat acesta.
Gelu recunoaște că datorează școlii mare parte din ceea ce este astăzi. Poate de-asta s-a întors, după ani, la școală, dar în alt rol, acela de dascăl. “Eu sunt profesor la facultate și spun mereu că rolul meu nu este să le predau studenților, ci să îi provoc, pentru ca ei să continue să învețe după. Nimeni nu o să învețe acasă o materie care nu îi place. Contează mult profesorul care provoacă tinerii astfel încât ei să își pună întrebări și să descopere bucuria de a învăța”, a mai spus acesta.
“Sunt rezultatul oamenilor din jurul meu.”
Gelu le-a vorbit tinerilor depre rolul important pe care l-au avut familia și prietenii în viața lui. A ales să îi urmeze și să îi asculte pentru că nu a vrut să eșueze.
“Am spus mereu că sunt rezultatul oamenilor din jurul meu. Au fost mai mulți oameni care au crezut în mine, mai mult decât am făcut-o eu însumi. Iar eu am ales să cred în oamenii care îmi spuneau că pot mai mult”, a spus el.
Gelu nu se consideră un model pentru ceilalți pentru că nu se simte mai special decât miile de oameni care au pornit de jos și au izbutit în viață. Odată ce își stabilea un obiectiv știa că trebuie să încerce până reușea, să-și ducă bătăliile singur și să nu fie nevoit să se întrebe “Ce ar fi fost dacă..?”
“Fiecare dintre noi are propriile bătălii. Ești singur, fără familie, ești sărac, îți este greu, duci în fiecare zi povara traumelor tale, te simți folosit, te răzvrătești. Însă am avut alături oameni care îmi spuneau cât de mișto sunt și cât de mult pot să fac. Și atunci mă gândeam că dacă omul acela crede în mine, nu puteam să mă uit în ochii lui și să îmi bat joc de sufletul lui. Și atunci am început să mă bat cu mine. A fost o bătălie foarte grea. Dar viața oferă compensații. La un moment dat am aflat pe propria piele că diferența între a eșua și a reuși stă în puterea ta de a strânge din dinți. Datoria față de mine este să încerc să fac ceva. Și să fac tot ce ține de mine pentru a reuși, pentru că cel mai nasol e să te întrebi mereu “ce ar fi fost dacă..?” Dacă îți iese ceea ce ți-ai propus nu te atinge nimeni la nivel de mândrie. Dacă nu îți iese, nu ai pierdut mare lucru, dar cel puțin ai răspunsul la întrebarea “ce ar fi fost dacă”, a spus Gelu Duminică.
El a fost norocos pentru că a avut familia alături, dar nu este o condiție obligatorie pentru a reuși.
“Sunt atât de mulți copii din centre de plasament care provin din familii abuzive, dar care sunt mai mișto decât noi toți la un loc. Important este să știți ce vreți, să aveți în minte o țintă. Apoi trebuie sa înțelegeți ce aveți de făcut pentru a vă atinge ținta. Nu în ultimul rând, să aveți încredere în voi că puteți atinge ținta stabilită. Toți oamenii care au reușit au crezut în ei! Visați, pentru că s-ar putea să vă iasă!”, le-a transmis el tinerilor.
Articol de Cristina Popescu